Dec 22, 2009

Poza de Craciun

Inchei fiecare saptamana cu nervi inclestati si cu noi experiente de viata. Inveti ca oamenii au multe de spus, dar tu ai prea putine semne sa le transmiti mesajul. Afli povesti incredibile graite printr-o poza si descoperi ca a-ti depasi limitele e o chestiune de articol la zi sau la editie. Astepti cu sufletul la gura urmatoarea provocare, desi nu ai recunoaste-o nici in ruptul capului.

Nu e usor sa fii jurnalist de tabloid. Dar merita. E al doilea an pe care il inchei la Libertatea si, pentru cei care ma compatimesc ca e miezul noptii si eu sunt inca la birou, am doar doua cuvinte: imi place.

Pentru colegii mei, am insa alt mesaj. Unul umil, plin de scuze. Cate una pentru fiecare moment cand i-am suparat sau cand am fost necooperanta. Sterg si eu cu buretele toate suprararile si le spun ca ma bucur ca am reusit inca o data sa ne facem cadouri unul altuia de Craciun si ca ultima zi inainte de vacanta de iarna se incheie cu dureri de falci de la atata zambit.

Deja o traditie a sectiei Eveniment, poza de Craciun. In ordinea numerelor neinscrise pe tricou, de la stanga la dreapta (sau invers, ca nu fac diferenta):
- Mihaela - desi a uitat ca nu e bine sa mergi cu frana de mana trasa, le-a dat lectii baietilor cu lopata in zapada. Tot ea l-a convins pe Mos Craciun sa poposeasca si pe la noi prin sectie.
- Catalina - fire darnica si mereu inetelgatoare cu intaziatii, ne-a dat la toti din ceiutzul ei adus de Mos. Fara ea, am fi pierduti! Si plini de amenzi :)
- Alexandra - nu trebuie sa mearga la Ecuador sa impresioneze pe cineva cu ochii ei verzi si inima mare.
- Alexutzu - nu are el inca barba alba, dar anul asta a devenit tatic si ii sta bine. Si-a facut si blog.
- Eu - intzolitza de Mosul din stanga mea, sper la un an mai bun pentru toata lumea
- Nic - optimist sau pesimist, el e singurul care poate auzi fulgii de nea si sa ne faca sa radem. Ca sa il linistesc si pentru anul viitor: nu, nu e sifonat(a)!



Sarbatori fericite, sectia Eveniment!

Dec 19, 2009

Imi doresc...spor la idei de cadouri

Sunt la serviciu. Este ultimul weekend in care lucrez in acest an si parca toata lumea pare adormita si furioasa ca se afla in redactie. Din dreapta mea, cineva aproape ca mazgaleste o macheta, in spatele meu cineva butoneaza apasat tastatura (cred ca e pe messenger, ca ia pauze dese de parca asteapta un raspuns rapid dupa un posibil enter), iar mai in spate se vocifereaza, probabil despre o comanda de mancare chinezeasca. Acum o secunda mi-a fost dat sa aud ce oricum simteam in aer: ”My life sucks!”. E la figurat. Un fel de ”ce ma oftic ca sunt aici si nu altundeva”.

Cam asta ar fi atmosfera de la serviciu intr-o sambata. Nu una oricare, ci penultima din acest an. Partea si mai rea este ca trebuie sa imi fac un pland e bataie pentru cumpararea cadourilor. Habar nu am cand o sa ajung prin magazine, dar trebuie sa fie pana marti la pranz. ”Secret Santa” in sectia Eveniment e o chestie serioasa rau, asa ca sunt deschis la sugestii.

Dec 12, 2009

Snow can heal me

Am avut o noapte groaznica. Poate cea mai teribila noapte din ultimii patru ani. M-am trezit de dimineata ca zapada ciocanind in geam, parca dandu-mi trezirea. In casa nu miroase a nimic. Nici a cafea, nici a fum de tigara trecurat pe sub usa bucatariei, nici a brad de la coronita din hol. Miroase a cutii, mobila noua si rece. Pentru ca cineva ma intreba ieri daca nu mi-e dor de Sibiu, raspund aici: Da! Mai ales cand ninge.

Dec 10, 2009

Sometimes, love can't grow



Recunosc ca atunci cand am am auzit melodia asta pentru prima data, am ramas inghetata. M-am asezat jos si ma ascultat-o cu rasuflarea taiata. M-am ridicat, m-am scuturat de lacrimi si am mers mai departe.
I can still sense the smell of mimosas in spring.

Dec 6, 2009

I voted!

O sa fiu expeditiva. O inghetata mare asteapta sa fie mancata cu pofta.
Asadar, pentru prima data in viata, am votat. Eram la serviciu si ma uitam la televizor cand am auzit pe cineva ca a votat la scoala "Sfintii Voievozi". M-am uitat rapid pe net si am vazut ca e sectie speciala.

Cu o zi inainte, printr-o coincidenta ciudata, m-am trezit in fata unei placute pe care scria exact numele acestei scoli. Mi-a revenit in minte momentul pentru ca, in urma lui, am ramas cu o dilema: care sunt sfintii voievozi? Am ramas si acum fara raspuns, dar am considerat ca e un semn ca eu trebuie sa votez.

Imadiat m-am ridicat de la birou, mi-am luat haina si am plecat. Am ajuns acolo cu metroul, la 20.25. Era o coada de dimensiuni rezonabile si sanse aproape minime sa intru inainte de 21. Am fost in ultimii 10 care si-au exprimat optiunea electorala.

Ce pot sa mai spun este ca lumea de la sectia 136 a fost foarte draguta cu mine, mai ales ca i-am anuntat inca de la inceput ca e prima data cand votez. S-au purtat impecabil si mi-au explicat exact ce trebuie sa fac (am zis sa ii las sa isi faca meseria, desi cam aveam idee). La final mi-au cerut si autograf (chiar asa s-au exprimat) si m-au intrebat daca m-a durut. Am rostit un NU zambind (e uimitor ce efecte pozitive are aparatul) si nu am uitat sa salut pe toata lumea la plecare. Mi s-a raspuns prietenos, pe zeci de voci.

Asadar, chiar daca votul meu se va dovedi inutil, experienta exprimarii lui ramane una pe care am tinut sa o impartasesc si cititorilor de pe blog. Va pup, fie ca sunteti portocalii sau rosii.

Nov 29, 2009

Bubu la iarba verde

I can fly!


Uita-te in ochii mei. Te-am hipnotizat?

Moving...in

Revin, dupa o pauza un pic mai lunga pe blog. Din pacate, la serviciu sunt foarte aglomerata, incat nu prea mai apuc sa scriu si aici. Mai mult, sunt in curs de mutare si imi aranjez terenul.

Dupa mai bine de cinci ani, fac un pas mare si, recunosc, am mari emotii pentru ca sunt tot mai constienta ca e greu sa contopesti doua stiluri de viata intr-un spatiu comun.

Astazi am reusit sa termin de impachetat dincolo. De fapt, impachetat e mult spus. Am inghesuit totul in vreo 15 saci uriasi. Stiu...am o groaza de haine si lucruri. Un sac e doar cu carti si lumanarele. Alte doua sunt cu cizme si papucei...

Practic, de marti ma mut oficial. De atunci incep un nou episod. Sper sa fie unul plin de armonie si de liniste. Ma simt foarte agitata si as vrea ca acasa sa am un spatiu cald, in care sa ma destind la sfarsitul zilei.

Vom vedea...de marti

Nov 14, 2009

How brave are you? Oh, really?!

Nov 5, 2009

The Second Time

E ciudat sa te intorci in acelasi loc, cu altcineva. Experientele pot fi, totusi, opuse. Pentru ca imi place mereu sa separ lucrurile si mai ales trairile, recunosc ca m-am intors cu inima stransa la Bruges.

Dupa doi ani, orasul era la fel, mirosul identic si fiecare magazin asa cum il fixasem pe harta mintii. Doar eu am fost alta. Mai linistita, mai zambitoare (da, desi am aparatul) si mai relaxata.

Nu am mai gonit prin toate bisericile, nu am mai luat la rand fiecare restaurant despre care citisem ca este clasificat dupa nu stiu ce criteriu, nu m-am mai inghesuit in ploaie sa prind un loc in barcuta si nici nu m-am intors acasa cu o sacosa de ciocolati in forme ciudate.

Am facut lucruri pe care nu le-am mai facut niciodata: am mers toata ziua prin ploaie, am incercat cat am putut din cele 400 de sortimente de bere, am inchis ultimul barulet deschis in noapte si m-am abtinut in a-mi cumpara vreo poseta. Recunosc, nu am rezistat tentatiei la cizme!

Singurul lucru pe care l-am repetat la Bruges a fost sa beau Kir Royale, intr-un barulet cu semineu, intr-o zi ploioasa.

Nov 4, 2009

Fascinating



Nu pot sa rezist si sa nu va pun pe blog ultimul lucru care ma fascineaza in materie de moda. Nu e vorba de noua freza a Victoriei Beckham, ci de o pereche de cizme pe care ea le-a purtat in ultimul shooting pentru Elle SUA (octombrie). Minunatiile roz apartin colectiei de toamna 2009 a casei Nina Ricci si sunt absolut delicioase, cu atat mai mult cu cat vin in multe culori.





Foto: ELLE

Oct 24, 2009

The Song

Asta e cantecelul de care vorbeam in postarea de luni...

Oct 19, 2009

Cinci minute

Am picioarele reci si nu pot decat sa ma uit in jur si sa ma minunez cat de repede se schimba lucrurile, in timp ce noi refuzam sa ne recunoastem in oglinda cu cativa ani mai batrani.

Ascult o melodie care imi place la nebunie, dar al carui nume nu il voi ghici nici intr-o mie de ani. E doar pian si nu pot decat sa ma uit in jur si sa ma minunez ca sunt singura care tresare la fiecare sunet si care, la final, va aplauda, in suflet, ceva frumos pe ziua de azi.

Citesc o carte pe care am primit-o cadou acum vreo doi ani si pe care am ferit-o mereu de praf fara a o deschide. Nu pot decat sa ma uit in jur si sa ma minunez ca sunt singura care rasfoieste ceva, intr-o zi facuta parca pentru lecturi profunde.

Beau o ciocolata atat de calda ca parca mi-e frica sa pun mana pe cana aburinda. E plin de lume si nu pot decat sa ma uit in jur si sa ma minunez ca sunt singura. Restul lumii nu are astazi timp sa stea cateva minute sa se incalzeazcam desi isi simte picioarele ghetar. Nu are timp sa fredoneze randuri ticluite acum un secol de alta persoana care traia un sentiment rupt din prezent.

Oct 11, 2009

Am lesa si nu mi-e frica sa o folosesc

Dupa titlu, mai adaug doar ca Shoricika m-a scos sambata pentru prima data in lesa, in parcul Sub Arini (un fel de Bamboo al cainilor sibieni). Sunt foarte incantat de tot ce am vazut acolo, de toate mirosurile si bucatile de lemn gasite si astept cu nerabdare data viitoare cand ma voi mai desfata in frunzele toamnei. Va las cu cateva poze, sa ma vedeti in actiune.

La jogging! Cum credeti ca se mentine asa o talie de viespe? Sunt asa de rapid ca nici aparatul foto nu ma prinde :D


Imi trageam sufletul


Tocmai ma pregateam sa ridic piciorul. Exagerez! Inca nu sunt asa de versat, dar tot mi-am marcat teritoriul


Eram epuizat


Va pup pe toti!


PS: Aaaaa...sa nu uit: va pupa si maimutza mea!

R.I.P. Stephen

Boyzone e una dintre trupele ale caror versuri le stiu pe de rost si inca le mai ascult melodiile. Am ramas fara cuvinte cand am auzit azi la un radio francez ca Stephen Gately a murit. Avea 33 de ani. Am intrat rapid pe site-ul trupei si tot ce am putut gasi a fost acest mesaj:
"We are truly sorry to confirm that Stephen tragically died yesterday whilst on holiday, with his partner Andrew, in Majorca. We are unable to give any other details at this time. Ronan, Keith, Mikey & Shane are devastated by the news and send their deepest sympathies to Stephen's family and his many friends all over the world." - Boyzone Official Site

Nu mai are rost sa adaug ca si eu, la fel ca multe fete, il preferau pe Stephen din toata trupa. Dupa el, in topul preferintelor personale urma Ronan Keating. Am aflat cand "papusica" s-a casatorit cu ...Andrew, dar asta nu mi-a schimbat parerea despre trupa, desi recunosc ca mi se pare uneori ciudat ca sa il aud pe Stephen cantand: "Don't love me for fun, girl/ Let me be the one". Pacat insa ca s-a stins asa de devreme si il admir pentru faptul ca si-a trait viata si ca a resuit sa isi gaseasca sufletul pereche care i-a stat alaturi pana la sfarsit.

Wedding photo (Daily Mail)


Boyzone - A Different Beat

24 de ore

Tocmai m-am intors de la Sibiu. Am avut parte de 24 de ore alaturi de cele mai dragi persoane din viata mea. Mai nou, numarul lor a crescut la patru :)
Va doresc o duminica frumoasa!